Exceptis excipiendis (lat. „Exceptînd ceea ce trebuie exceptat”) – Veche maximă de drept. Azi se întrebuințează de obicei cu intenții glumețe sau răutăcioase, pentru a face aluzie la lucruri care în mod obișnuit se trec sub tăcere. lată un exemplu din romanul Ivanhoe al scriitorului englez Walter Scott: „Îmi îndeplinesc datoriile față de parohia mea cu exactitate și fidelitate”. – „Afară de nopțile cu lună plină”... îl întrerupe cavalerul. Exceptis excipiendis, replică ieremitul". ȘT.